vineri, 11 aprilie 2008

tehnologia...

Acum cativa anisori nici macar nu visam ca o sa fac asta, adica sa stau pe net, de pe leptop in tren.Mi se pare super tare sa stau linistit in pat, la cusheta si sa pot sa navighez in voie pe net.Nici nu vreau sa ma gandesc cum va evolua tehnologia in viitor.Cine stie...poate peste cativa ani ne conectam la mess fara a avea nevoie de calculator, leptop sau telefon...

joi, 27 martie 2008

Odihneasca-se in pace!


In seara aceasta a plecat dintre noi George Pruteanu,unul dintre cei mai mari iubitori ai limbii romane,omul care prin cele 5 minute zilnice ale emisiunii sale incerca sa ne invete sa ne folosim corect limba pe care am mostenit-o de la stramosii nostrii.Odihneasca-se in pace si sa ii fie tarana usoara.

marți, 25 martie 2008

Aroganta si lipsa de respect

Azi am fost la o filmare pentru campania electorala a unui candidat oarecare,al unui partid oarecare,la primaria unui sector din Bucuresti.Ceeea ce a facut aceea persoana mi s-a parut de-a dreptul stupid.Adica sa mergi la o gradinita,unde oamenii tai "s-au angajat" sa faca curatenie,si tu ca si candidat si in prag de campanie electorala,sa iei lopata si grebla si sa te faci ca ajuti pe acolo,si asta intr-un contum negru impecabil,e o dovada crunta de lipsa de respect si de aroganta.Dar...deh...daca ceva mai bun de atata nu poti,atunci chiar merita sa candidezi la primarie.

marți, 18 martie 2008

The Harlem Globetrotters la Bucharest


Am fost astazi la spectacolul sustinut de celebra echipa de baschet din America,"Harlem Globetrotters",la Sala Polivalenta din Bucurersti.A fost un show reusit,cu multe glume,scheme de baschet si o atmosfera superba.
Singurul regret pe care il am,e aceela ca baietii de la Harlem,au vorbit umpic cam mult,si au facut destul de putine trucuri cu mingea.Ma asteptam la ceva mai mult,de la o echipa cu un astfel de renume,in lumea baschetului american,si nu numai.
Ce e drept,recunosc ca nu am auzit de ei pana acum o saptamana,cand mi s-a propus sa merg la acest spectacol,dar unchiul meu mi-a zis ca din copilarie isi dorea sa mearga la un meci de-al lor,si mi-a povestit ce vazuse el la tv in tineretea lui despre echipa,si despre show-rile pe care le tineau.
Oricum,a meritat biletul,si daca as mai avea ocazia,m-as mai duce odata fara sa stau pe ganduri.






sâmbătă, 15 martie 2008

ce mica e lumea....

In urma cu cateva zile....dupa ce mi-am inceput noul job,am avut onoarea sa ma intalnesc cu o persoana cu care nu m-am vazut de vreo 5 ani.Mai exact de la sfarsitul clasei a VIII-ta.Este vorba despre un fost coleg de scoala primara,si de genarala,si mai nou coleg de servici.Am ramas foarte surprins cand si-a facut aparitia la birou,si cei de acolo au vrut sa ne faca cunostina.Defapt noi ne stiam de mult...doar ca nu am mai tinut legatura dupa terminarea generalei.
Ideea e ca,e foarte interesant sa vezi cat de mica e lumea.Nu ne-am intalnit 4 ani in Bistrita si ne-am intalnit in ditamai Bucurestiul.E placut sa te reintalnesti cu oameni pe care nu i-ai vazut de n-shpe ani si cu care ai copilarit.

joi, 6 martie 2008

Bucuresti...


Au trecut deja doua saptamani de cand stau in capitala Romaniei.Doua saptamani in care am incercat,cat mai mult cu putinta,sa ma obisnuiesc cu ritumul de viata de aici.Nu e prea usor.Nu se compara deloc Bucuresti-ul cu Clujul...si,si mai putin cu Bistrita.Aici e alta viata.Totul se misca in continuu.Nimeni nu sta....peste tot e aglomeratie.Pe strazi,pe troruare,pe la metrou.Aici oamenii sunt alfel,parca-s m-ai putin amabili,se imping, se claxoneaza.Imaginea de la metrou e si mai cenusie.Ma deprima rau de tot "tabloul" pe care il vad de cate ori cobor scarile spre gura de metrou,si dau de oamenii care astepata "sarpele" de fier care strabate cotloanele de sub pamant.Acei oamenii care in fiercare dimineata merg la munca,pentru un trai mai bun,care stau atarnati de manerele din compartiment ca niste condamnati la o moarte lenta,dar sigura.Cu fetele in jos,pierduti in ganduri si in ruinele unor vise neimplinite.E deprimant sa ii vezi cum stau inghesuiti in vagoane,cum se deplaseaza in coloana spre scarile rulante,cum trec in valuri pe holuriele statiilor de metrou.E interesant cum lor,totul li se pare firesc,e rutina zilnica,dar pentru mine e ceva ciudat,ceva ce nu am mai vazut pana acuma,ceva ce nu as mai vrea sa mai vad.Mi-ar place sa vad oameni la metrou,pentru ca metro-ul e un mijloc de transpor inedit si indispensabil intr-un oras supra-aglomerat ca Bucurestiul,dar as vrea sa ii vad veseli,interactionand intre ei,bucurandu-se de o noua zi din viata lor,zambind...dar oare cand?

back to business

Din nou revin dupa o perioada mai lunga in care nu am scris nimic.De data asta macar am o scuza plauzibila:).Dupa o lunga perioada de astetare,despre care vorbeam in ultimul entry,am primit si telefonul mult asteptat si am inceput noul job.Si stiti cum e la inceput.Pana te acomodezi,oboseala,lipsa de timp.Dar promit ca de azi inainte am sa scriu cate un cuvant macar in fiecare zi.